Nu mai avem timp sa stam in genunchi fara sa intelegem de ce.

Nu mai avem timp sa ne rugam fara subiect.

Nu mai avem timp sa fim piosi fara substanta.

Viata din Cer este asemenea cu cea de pe Pamant. Insa cunoasterea s-a pierdut undeva pe drum, si noi am uitat ca:

1. Dumnezeu nu pedepseste.

Oare ce tata, atunci cand isi vede copilul gresind, gandeste: “ai gresit, meriti sa ramai fara un picior”, “ai uitat de mine, meriti sa te imbolnavesti de cancer”, “nu mai faci bine in jur, meriti sa iti moara cineva drag”. Niciunul, cat ar fi el de rau ca parinte. Daramite Dumnezeu, ale carui rabdare, intelegere si iubire sunt infinite. Dumnezeu nu pedepseste niciodata. Dumnezeu ingaduie sau protejeaza. Si tu alegi sa fie asa, tu alegi ca nu iti foloseste protectia Lui. Tu alegi sa nu Il tii de partea ta mereu. Si tot tu alegi sa il ai SCUT in toate.

Orice incercare are rostul ei. Universul este gandit sa functioneze impecabil. Oamenii si evenimenele sunt legate intre ele printr-o inteligenta pe care nu o putem cuprinde cu mintea noastra, altfel ne-ar coplesi. Si fara exceptie, FARA EXCEPTIE, totul este spre mai binele nostru. Pentru evolutia noastra si pentru eliberarea de tot ce caram dupa noi, din toate timpurile, gaunos.

2. Putem invata prin suferinta, sau prin iubire.

Cand ii este bine, omul nu se intreaba de ce. Cand ii este rau, abia atunci. Cati dintre noi alegem sa fim prezenti, sa cercetam, sa ne dorim sa intelegem mai multe, inainte sa ne lovim cu capul de pragul de sus? Sa pricepem “de unde?” si “incotro?” Sa nu ne grabim sa fim suparati pe ce vine catre noi. Sa nu judecam, sa nu acuzam, sa nu ne comparam cu binele “nemeritat” al celui de langa noi, care “pare ca face mult mai multe abateri dar are mai putine piedici”.

Fiecare om vine cu suma lui de lectii, oameni si evenimente cu care este dat sa se intalneasca. Dupa nivelul evolutiei lui, misiunea personala si bagajul din totdeauna de care nu s-a eliberat inca. Nu judeca lucruri asupra carora nu ai vizibilitate. Nu judeca ce mintea ta nu poate intelege. Si nu te pozitiona superior. Fii retinut, umil, analizeaza, invata, uita tot ce crezi ca stii si mai priveste odata cu ochi noi.

Va veni o vreme in care, dupa ce vei trece prin acest proces chibzuit si vei capata claritate in a percepe realitatea si adevarul absolut, vei fi cutremurat. In momentul in care incepi sa intelegi planul Divin, este coplesitor. Sa vezi cum functioneaza lucrurile si mai ales cata putere aveai. Toata puterea. Puterea de a vindeca, puterea de a construi lucruri sfinte, puterea de a muta muntii din loc. Numai daca intr-o secunda, caci de atat este nevoie, alegeai sa faci lucrurile cu Iubire.

3. Cerul nu este departe

Vorbeste cu Dumnezeu direct. Simplu. Cum vorbesti cu cel mai drag om de pe pamant. Am fost invatati ca toate cele Sfinte sunt departe, si noi nu suntem demni nici macar sa privim catre Ele. I-am ridicat pe un piedestal pe care Ei nu isi doresc sa fie. Privim in jos si cu teama, nu cerem sau cerem gresit. Ne rugam cu vorbe goale.

Cerul ne iubeste inteligenti, articulati, demni, luminosi, fara frica, fericiti. Nu stand in genunchi, biciuindu-ne pentru ca suntem pacatosi (fara a intelege real de ce esti “pacatos”!), spunand mereu “ce-o vrea Dumnezeu” si atat.

In orice incepi sa faci, cere indrumare, cere ajutor. Sfatuieste-te. Aproape nicio entitate de lumina (arhangheli, ingeri, spirite inalte), nu poate interveni daca nu ii ceri ajutorul, daca nu o chemi. Asta este rolul si misiunea Lor, sa fie langa noi. Insa numai daca noi ne deschidem si ingaduim. Nu iti fie teama sau rusine pentru niciun sprijin de care simti ca ai nevoie. Oricat de mic. Invata sa lucrezi cu ingerii in toate, invata sa invoci Sfintii Parinti, sa discuti cu Maica, cu Mantuitorul. Atat de la indemana este. Atat de aproape. Nu trebuie sa stii rugaciuni, nu trebuie sa fii intr-un spatiu anume. Oricand, cu inima curata, si DIRECT.

Credinta nu este ceva vechi, demodat, si nici ceva ce necesita cadru solemn, ingenuncheri si varsta pensionarii (caci atunci pare potrivit sa incepi a “practica”).

Nu amana si nu cauta momentul ideal. Fa din toate cele de mai sus un stil de viata. Adu Cerul de partea ta, in orice pas faci, in orice gand proiectezi. Verbalizeaza, spune clar intentia, directia, si la final de discutie, adauga mereu, “Cu Voia Ta, Doamne!”. Pentru ca de cele mai multe ori, exact ce credem ca avem nevoie si dorim cu insistenta, este ce nu e benefic pentru noi.

Si nu uita, cere mereu sa intelegi. Sa intelegi din ce in ce mai multe despre tine si despre Univers. Raspunsurile nu vor intarzia sa apara.