Nu pot fi mintita, pentru ca este un drum pe care eu am mers. Am fost lenesa, superficiala, mediocra, am luat de bun ce am primit natural sau usor. Am cautat sa fentez, sa insel, sa negociez. Cu mine, cu cei din jur. M-am asociat cu oameni nesanatosi pentru mine. Am urmat stilul lor de viata. Am dormit in papuci, am suferit fara sa inteleg si pentru nimicuri, m-am bucurat la lucruri marunte si m-am imbatat cu extaz in orice ocazie mi-a dat viata.

Am trait din cele proaste dar si din cele “distractive”, fascinante pentru omul marunt, tot. Cat altii in 10 vieti.

Si apoi, a fost nevoie de un aport de timp, energie si bani, mental, disciplina si suflet, cel putin dublu, pentru a reversa situatia in care ma bagasem. Pentru a ajunge in punctul in care esti numai pe crestere, pe toate planurile, si devii fara limite. Pentru a putea incepe sa vad, sa simt si sa aud dincolo de omenesc. Pentru a curata, vindeca si intelege. Pentru a lucra numai in folosul meu si a orienta Universul in Directia mea, spre Binele meu Suprem.

Ma surprinde zi de zi cat de mult este dispus omul sa zaca si sa suporte pasiv stagnarea, boala, durerea. Si cum i se pare “imposibil” sa se ocupe de el real, profund, desconsiderand tot ce poate folosi ca arma la doar o intindere de mana distanta.

Si ma amuza cat de usor are pretentia sa ii fie drumul. Cum pune placerea SCOP si nu CONSECINTA. Cum se zbate sa “fie bine” si nu “sa inteleaga de ce”. Sa nu mai simta disconfort URGENT, pentru a reveni la TRAIUL BUN pe care “il avea” sau il observa la altii.

60% din toti simt ca ar fi ceva de facut, se agita putin, mai mult de dragul de a-si intari convingerile limitative ca “oricum nu se poate altfel”, sa doarma mai linistiti ca au “facut tot ce era posibil si clar nu este vina lor pentru nimic, asa este soarta nedrepta cu ei.”. Si revin la viata lor. Si la a se plange.

30% chiar fac ceva o perioada, implementeaza haotic si superficial pentru o luna-doua-trei, schimbari. 1 an in cel mai fericit caz. Si revin la viata lor. Si la a se plange.

9% adopta pe termen lung 5-10 directii spre mai bine, si raman acolo pe linia de plutire. Nici impotriva lor, nici intru progres.

Si 1%, din momentul in care se pun in miscare, raman in miscare pana Mor. NU MAI CUNOSC ALTA DIRECTIE DECAT TOT INAINTE! Zi de zi mai mult, mai bine. Nu se opresc pana cand nu rezolva. Nu exista nu se poate. Nu exista nu am timp. Nu exista nu am resurse. Nu exista “am avut un start greu, viata a fost impotriva mea”. Crezi sau nu, toti oamenii performanti, cei care au facut istorie, au ridicat munti si au sfintit locuri, au avut un teren alunecos sub picioare. TOTI. Nimeni nu a plecat de la caldura si din prea mult bine. Au fost infinit mai rau decat te plangi tu acum ca esti.

Dar diferenta intre PERFORMANTA si mediocru, stagnare, o face exact RITMUL SUSTINUT. Miscarea. Progresul. Ne-victimizarea. Intoarcerea oricarui punct de slabiciune, element greu si limitare, in favoarea ta. Si, desigur, sa-ti identifici Misiunea si sa ai un SCOP. Nu sa traiesti doar ca sa fii la numaratoare.

Pana nu simti ca doare orice oscior din corp, orice neuron din cap si orice frantura din inima, nu poti avea pretentia sa ajungi la LUMINA. La PACE. La DIVIN. Fara munca dincolo de ce iti poti imagina, nu se face nimic maret.

Inceteaza sa mai astepti si sa cauti drumul usor. Inceteaza sa mai spui ca ai facut deja foarte multe si meriti o medalie si o pauza. Inceteaza sa mai vezi lucrurile MICI ca fiind mari, si pe cele MARI ca fiind mici.

Singurul motiv pentru care nu esti unde ar trebui sa fii, la maximul tau posibil, esti tu. Deciziile tale.

Noi, cei care am parcurs acest drum, vedem. Nu poti amagi. Si nu-ti foloseste la nimic. Decat sa ramai unde esti, pana la final.